când erai copilă
Și acum ca femeie manipulezi oameni să le ridice de pe ființa ta,
apoi le furi pe furiș,
le lovești craniile cu ele,
după spui că nu ai fost tu.
Îți pui masca, minți, convingi,
Pare că te ridici,
că plutești,
Că zbori,
Nu!
e o iluzie, te prăbușești când îți dai seama că nimeni nu le poate lua de fapt de pe tine.
Sunt adânc înfipte în carnea sufletului tău, care își deschide buzele, ridică vocea plânge, îl plesnești și tace, e un copil cuminte, educat cu sânge.
Iei alte pietre și arunci în oricine îți iese în cale. Te simți puternică, dar de fapt toți par mai mari în ochii tăi, de fapt te simți precum o furnică ți se pare că toți te pot strivi,
de asta strivești tu prima.