Aud un ecou.
Ești tu. Imi țin durerea într-un stilou.
Cerneala îmi arde mâna, tremur.
Mă uit în jur, aerul îmi sugrumă inima nebun. Totul e așa de gol, când deschid ochii, văd că mi-ai devenit decor.
Erai un drog.
Ai dispărut.
Am încetat să mai zbor.
Totul e scrum și dor,
fotografiile ne mor,
Văd numai fum.
Ard eu, tu, noi?
Sau lumea întreagă?
Parcă și pământul de sub picioarele noastre e crud, mă scufund.
Tu nu?