O pasăre îmi zbiară, răsuflarea-i gust de fiară are gheare de sătănă,
cântece-i reci, melodii amare, în timpane.
Urlă, mă atacă, mă trimite în drum de spaimă.
Cu lanțurile disperării mă leagă.
Aerul miroase a tutun, în jurul meu e doar fum.
Pământul de sub picioare mi-e furtună, privirea păsării, mă înmoaie, mă sugrumă.
Cad în ape agitate,
Alunec,
Toată mă întunec.
Dar la margine de abis, mă opun coșmarului ce mi-a devin vis.
Mă destram, mă recompun.
Pe drum de soare ajung și răsăritului mă supun
Mă înfruct, mă îmbăt cu albul din vânt ca un porumbel nebun.