Rochia-mi de stele

Mi-ai pus luna în brațe,  aprinsă, caldă în nopțile reci.
M-ai luat de mână și mi-ai adâncit degetele în sclipirile ei arzânde.



 M-am scufundat în lumina ei. Am dansat cu rochiță din stele,
 aveam lavă fierbinte pe piele.


Pulsul îți cânta în sunete șoptite pe care doar eu le auzeam,
versurile erau țipete mute desprinse din vibrația pieptului tau.

Doar eu le înțelegeam.

Ai pus mâna, doar una pe inimă-mi și ai sfâșiat-o încet
Apoi, ai plecat, ai aruncat în mine cu  tăcere. Mi-ai înghițit sufletul și în gol a rămas acum doar sânge și pietre.

Mi-ai furat haina din flăcări de stele și mi-ai făcut cadou  o rochie din perle. De gheață.

Am îmbrăcat-o și am devenit atât de slabă. Ghețarii m-au absorbit, lent, dar nu îți face griji o pătură de lacrimi m-a încălzit.