Lasă în urma ei petale de trandafiri, buzele-i sunt unse cu venin.
În spatele ei rămân valuri de parfum, dar cerul ei, e plin de foc și fum.
Aerul îi miroase a lacrimi, înaintează zadarnic.
Stelele se aprind, în timp ce bătăile-i inimii i se sting.
Pomii verzi din somn, tic-tac, tic-tac se trezesc,
ochii femeii, treptat, treptat de sânge negru se umezesc.
Copacii se înfructă cu mirosul covorului din flori, femeia se scurge, ușor în fiori.
Pădurea se adâncește în miresmă de floare, nimeni nu pare să vadă că pe femeia-de-spini, cu amintiri de trandafir în buzunare fiecare respirație o doare.
Abia mai pășește, în zare răsuflare-i agonizant îi se pierde.