Fecioară.

Are ochii de un albastru marin,

zâmbetul cristalin,

părul aurit şi fin,

îţi vorbeşte dulce lin,
trăieşte într-un mod creştin,
are un glas divin

când ea cântă îngerii vin,
să-ţî scoată sufletul din chin.

Scoate din glasul ei

sunete calde,

ce pot fi cu harpa îngerilor armonizate,
daca o vom asculta cântând,
  cugetele cele întunecate,
ne vor fi de Dumnezeu alungate,
 mintile ne vor devenii relaxate
inimile curăţate,
şi sufletele ne vor cu parfumul raiului în miresmate.

Cerul pur i se oglindeşte în privire,
împreună cu a soarelui licărire,
la frumuseţea ei oricine poate rămâne mut de uimire

E o faptura cu sufletul imaculat,
trupul nepătat,
de niciun păcat.

E o fecioară cu piele albă şi catifelata,
ea însăşi este delicată,
precum a unui trandafir petală,
 Cu un mers graţios de căprioară