Menirea.

Mi-e frica ca imi va fii furata
muzica de altadata
si nu v-a mai fii ce era odata.

Nu voi mai putea pune
muzica si poeziile la o lalta
asa cum mi-am dorit prima data.

Simt ca muzica si poezia
imi sunt menirea
si astept a unui semn venirea
sa imi arate din monotonie iesirea.

Sa combin in perfecta armonie
muzica si poezie.
Sa inspir intreaga omenire
prin muzica si poezie.


Sa le daruiesc oameniilor fericire,
sa-i invat despre iubire
sa le aduc implinire.

Visul meu e sa le aduc
oameniilor inspiratie
prin totala mea creatie.

Imi doresc sa imi  arat
ale mele gandiri
prin aceste doua
ale mele meniri.


sa imi exprim fiecare traire
prin muzica si poezie
caci ele doua sunt a mea menire.


Ele sunt doua dintre acele trei lumini
ce de veghe mult imi tin.

Ele ma ajuta din raul ce ma inconjoara
sa evadez.
O lume mai buna eu sa imi scultez
si sper ca intr-o zi ceva frumos cu ele
doua, eu sa realizez.



Ceva atat de frumos
incat nici macar
eu sa nu imi pot imagina.
Astept ceva mai frumos
decat pot spera,
ceva ce doar bunul Dumnezeu
cu muzica si poezia mea poate realiza.

Caci stiu prea bine ca puterea sa,
depaseste cu mult imaginatia mea.