Má intreb cu un anumit necaz
cum ar fi fost daca as fi fost normalá?
Mintea mea e prea íntunecoasa
Un raspuns pentru inima mea ea sa mai stárneasca.
dar mi-au mult importanta copilarie
si am ramas cu acea goala privire.
cu mintea intrunecata si cu inima ínghetata si totodata cu multe semne íntrebare.
Cum e sa pasesti cu picioarele goale, pe un covor moale ?
asta e o íntrebare ce raspuns pentru mine
ea pare ca n-are....
atat de plina de simplitate
iar eu par la rándul meu atat de plina de puritate.
ín lupta pentru supravietuire mereu,
ín voia destinului meu,
in máinile bunului Dumnezeu.
El stie cat mi-e de greu,
el lucreaza mai mereu la destinul meu.
dar totusi cred ca am fost curajoasa,
sa acept tot ce ími iese in in fata,
sa lupt mereu sa ies la suprafata.
Cum este sa alergi?
sa simti ca vibrezi?
sa poti sa dansezi?
Nu am stiut niciodata
dar oare voi stii vreodata?
Maturitatea e secretul meu si arma cu care lupt mereu,
iar copilaria e acel ceva ce ma ajuta sa-mi fie mai putin greu.
